Uneori, tam-nesam, ma trezesc ca nu mi-e teama de nimic. Alteori mi-e dor de frici si ma plictisesc teribil florile. Disec oameni mici si oameni mari doar pentru ca-mi place sa privesc. Si uneori adorm si ador atat de mult senzatia, incat as vrea sa-mi iau concediu. Cumva, sunt un pic boema, un pic isterica, oarecum niciodata a locului. Va invit sa priviti din cand in cand, de dupa perdele, lumi noi si periculoase, sa deschideti o usa si sa patrundeti intr-un vis.

Muzica Nu Ucide