Degradarea mortii: Adrian Cioflanca despre Holocaust

Titlul reproduce o formula utilizata de filozoful italian Giorgio Agamben pentru a descrie tipul de deterioare a standardelor umane produs de crimele Holocaustului. Biopolitica instrumentata de nazisti si aliatii lor a adus atingere nu doar demnitatii vietii, ci si demnitatii mortii. Al doilea razboi mondial, construit pe ideea „razboiului total”, a produs un nivel fara precedent de violenta impotriva corpului uman, viu sau mort, de la mutilari inimaginabile la profanarea cadavrelor. Distinctia dintre combatanti si civili din dreptul clasic al razboiului s-a pierdut, iar tinta principala au fost cei vizati de discursul etnicist/rasist si de psihoza intretinuta propagandistic a „dusmanului intern”: evreii.

Anii 1940-1941 au adus un val de violente extreme impotriva evreilor din Romania si teritoriile ocupate de autoritatile romane: omorarea prin impuscare, injunghiere, inecare, spanzurare, sufocare, incendiere, bataie, infometare, aruncare pe ferestrele cladirilor sau trenurilor, executii sumare precedate de ritualuri umilitoare si de torturi, violuri etc. Au fost numeroase cazurile in care oamenii au fost ingropati de vii. Cadavrele au fost de asemenea tinta violentelor, in timpul rebeliunii legionare, a pogromului de la Iasi si a masacrelor din nord-estul Romaniei, Basarabia, Bucovina si Transnistria: au fost cazuri in care cadavrele au fost decapitate, jupuite, eviscerate, strapunse cu obiecte, violate, atarnate in carlige de abator, expuse demonstrativ prin oras sau pe trenuri; foarte des parti din corpul victimelor au fost excizate pentru jaf sau ca trofeu. Victime au fost barbati in toata puterea, dar si copii, femei si batrani.

Moartea sociala a victimelor, stergerea drepturilor si identitatilor lor, a fost urmata de moartea atroce si ingroparea in gropi comune. Romania nu a avut profesionisti ai crimei precum Germania nazista (cei mai cunoscuti fiind cei din Einsatzgruppen). In cazul nostru, marea majoritate a crimelor au fost comise de oameni obisnuiti – soldati, politisti, jandarmi, gardieni publici, legionari, civili. Acestia au fost socializati prin intermediul propagandei fasciste si antisemite, radicalizati si dezumanizati de razboi, si au intrat in agrenajul crimei pentru a participa la fantasma ideologica care viza „rezolvarea cu orice mijloace a problemei evreiesti”. Au existat si cazuri in care unele persoane sau mici unitati s-au specializat in executii, drumul lor prin Romania si Basarabia lasand in urma mai multe gropi comune.

Motivatiile concrete pentru participarea la crima in masa difera de la caz la caz, mergand de la jaf, razbunare si invidie sociala pana la zel ideologic. Exista o micropolitica a violentei, dupa cum ne spune Charles King, dar valul de crime produs in 1940-1941 nu poate fi explicat in afara cadrelor Holocaustului. Mecanismul infernal al proiectului genocidar pus in miscare de nazisti si aliatii lor a facut ca oameni obisnuiti sa se transforme in agresori. Acest lucru nu era posibil fara suspendarea eticii traditionale. Ideologii noii ordini au mers de la ideea destituirii temporare a normelor morale, a ceea cei ei numeau „umanism”, pana la fundamentarea unei noi etici in care violenta era rationalizata si crima justificata.

Unii dintre cei care au depasit bariera mentala spre crima au platit dupa razboi, in procesele despre care abia de cativa ani aflam mai multe din documentele de la CNSAS. Altii nu au platit. Si dintre cei care au platit si dintre cei care nu au platit, putini si-au recunoscut faptele si si-au exprimat regretul. Semn ca etica extremista a lasat urme in mintile lor.

In comunicarea prezentata la Universitatea Iasi, vor fi discutate atrocitatile din timpul pogromului de la Iasi, modalitatile de a ucide si a muri inregistrate de documente si marturii de istorie orala pentru iunie-iulie 1941. Comunicarea este pregatita pentru volum in cadrul unui proiect international pe tema Corpses of Mass Violence and Genocide, sustinut de European Research Council.

Titlul initial al comunicarii era „Degradarea mortii”. Identitati sterse, corpuri distruse si cadavre mutilate in timpul pogromului de la Iasi. Titlul era prea dur intr-o manifestare publica: exista o pudoare construita cultural fata de violenta si moarte obligatoriu a fi menajata. Fondul de discutii ramane insa acesta, urmand a fi analizate mecanismele violentei colective din vara anului 1941. Concret, vor fi evaluati cativa predictori si declansatori ai violentei, efectele violentelor asupra corpurilor si cadavrelor si, in final, vor fi trecute in revista cateva profiluri de criminali de razboi.

sursa: comunicatul de presa