Interviu cu Alain Ramette, noul director al Institutului francez

"Nu am ales neaparat Romania. Mi-a fost propusa, iar eu am acceptat."

AltIasi: Ati lucrat mult timp in Japonia, apoi Israel, acum ati ajuns in Romania. Din punct de vedere al perceptiei brandului de tara putem vorbi de o involutie. Dumneavoastra cum ati primit stirea ca veti activa la Iasi?

Alain Ramette: Sunt bucuros ca ma aflu aici. Pentru noi, functionarii Ministerului Afacerilor Externe, nu exista tari „bune” sau „rele”! Altminteri, e mai bine sa te indrepti catre o alta meserie! Am fost invatator la inceputul carierei, insa niciodata nu mi-am propus dinainte sa aflu daca voi avea o clasa de elevi buni sau mai putin buni. De fiecare data, in cazul „misiunilor”, ca sa folosesc vocabularul meseriei pe o practic acum, nu trebuie sa te gandesti decat la ceea ce ai fost trimis sa faci: sa impartasesti celorlalti un anumit fel de a gandi, de a privi lumea, sa cultivi deschiderea catre dialog, atasamentul fata de cultura, in general.

AI: De ce Romania, de ce Iasi?

A.R.: Nu am ales neaparat Romania. Mi-a fost propusa, iar eu am acceptat. Am avut, in acelasi timp, dorinta de a descoperi o tara noua, o noua cultura si, mai ales, de a intalni oameni noi.

AI: Nu ati sosit de mult timp, totusi ati avut deja contacte cu organizatii, expati si studenti din tari francofone. Cat de mare e comunitatea vorbitoare de limba franceza din Iasi si care sunt asteptarile ei de la IF?

A.R.: Felurite. Lucram pentru publicuri foarte diferite. Intreprinderile se afla in cautare de angajati francofoni, unele persoane ne trec pragul din cauza faptului ca iubesc limba franceza, altele – din curiozitate intelectuala. De asemenea, avem multi studenti francezi care locuiesc in Iasi si care vin la Institut pentru a invata limba romana si pentru a rasfoi ultimele numere ale revistelor frantuzesti aflate la Mediateca. Avem, in acelasi timp, un rol activ in organizarea de evenimente culturale destinate unui public foarte variat, nu numai francofonilor (concerte sau expozitii, de exemplu). Avem, de asemenea, legaturi foarte stranse de colaborare cu colegii nostri europeni, in special cu Centrul Cultural German.

AI: Vorbiti japoneza, o limba foarte dificila. Veti incerca sa invatati si limba romana?

A.R.: Nu vorbesc perfect japoneza! In procesul de invatare a unei limbi trebuie sa progresezi in permanenta. Citesc cu dificultate in japoneza si regret acest lucru. Am sa-mi dau mai mult silinta in invatarea limbii romane. Promit!

"Majoritatea romanilor pe care i-am intalnit inaintea sosirii mele in Romania erau persoane perfect integrate si apreciate in mediul din care faceau parte. Iata problema: oamenii acestia nu se fac remarcati!" 

AI: Care a fost stilul dvs. de lucru in Institutele franceze din Japonia si Israel?

A.R.: Aproximativ acelasi ca aici, chiar daca publicurile sunt uneori putin diferite. Acord o importanta deosebita atmosferei de lucru si manierei in care publicul este intampinat in institutia pe care o conduc. Felul in care procedez atunci cand realizez un anumit lucru are, pentru mine, aceeasi importanta ca si rezultatul pe care doresc sa-l obtin.

AI: De cand Joseph Nye a vorbit despre „soft-power” in 1990 si a consacrat conceptul in cartea sa din 2004, acesta este un termen foarte des folosit in ultimii ani. Care sunt atuurile pe care Parisul le are in vedere prin politicile culturale promovate de Institutele franceze la nivel mondial?

A.R.: Dintotdeauna Franta a avut o diplomatie culturala extrem de dinamica. Credem ca „a gandi in franceza” te face sa privesti lumea intr-o maniera diferita. Fireste, lumea se schimba, se uniformizeaza. Este un motiv in plus pentru a propune o viziune foarte deschisa asupra lumii.

AI: Dupa o perioada cu mici probleme in relatiile la nivel inalt dintre Franta-Romania, lucrurile s-au imbunatatit, insa presa romana aduce constant in discutie jignirile si calomniile vehiculate de o parte a mass-mediei franceze. Romanii sunt un popor foarte interesat de perceptia din exterior. Aveti de gand sa atacati acest subiect (prin dezbateri, conferinte, workshop-uri, etc.) sau preferati sa nu va implicati? 

A.R.: Nu cred ca francezii si-au facut o imagine proasta despre romani. Francezii stiu bine ca majoritatea problemelor atribuite anumitor romani in Franta au o sursa comuna: crima organizata. Traficul de persoane, retelele de cersetori, folosirea copiilor in scopuri criminale, toate acestea isi au originea in anumite comunitati restranse sau grupuri organizate. Majoritatea romanilor pe care i-am intalnit inaintea sosirii mele in Romania erau persoane perfect integrate si apreciate in mediul din care faceau parte. Iata problema: oamenii acestia nu se fac remarcati! O buna idee ar fi sa fie scosi in evidenta acesti romani francofoni care au trait sau traiesc in Franta!

"Avem nevoie de colaborari valoroase, de proiecte imaginative. Nu as angaja stagiari doar pentru a face ordine prin Institut."

AI: Care va fi politica culturala a Institutului francez in mandatul dvs.? Puteti sa ne dati cateva directii?

A.R.: Doresc inainte de toate sa continui munca predecesorilor mei. Dar am deja unele idei de colaborari pe termen mai mult sau mai putin lung in domenii artistice, literare, design, moda, gastronomie, printre altele. Nu trebuie sa ne multumim doar cu a arata ceea ce stim sa facem. Trebuie organizate intalniri, workshop-uri ale unor creatori francezi pentru un public format din profesionisti si studenti. Trebuie organizate colaborari durabile, pentru a permite oamenilor sa se intalneasca si sa invete unii de la altii. Este vorba despre o munca mai putin vizibila: sunt pentru o „actiune discreta”!

AI: Predecesorii dvs. au lasat in urma evenimente care au devenit deja de traditie pentru Iasi, si un exemplu foarte bun este Fotomaratonul, care a avut vernisajul pe 7 decembrie. V-ati gandit sa initiati, la randul dvs., o manifestare care sa ramana mostenire comunitatii?

A.R.: Dupa cum am spus, organizarea de evenimente nu ma intereseaza decat in cazul in care acestora le sunt asociate intalniri intre creatori sau intelectuali din varii domenii. Mai este necesar, de asemenea, ca aceste relatii sa aiba un caracter durabil. Spre exemplu, cand prezint o serie de fotografii, odata finalizat evenimentul nu va mai ramane din acesta decat amintirea. Prefer sa-l scot in evidenta pe fotograf si sa-i ofer prilejul de a-si crea legaturi cu alte persoane: galeristi, critici, studenti si – bineinteles – amatori de fotografie. Am o deschidere deosebita spre artele vizuale.

AI: Ati lucrat ca grafician. Veti incerca sa va implicati in proiecte legate de domeniul industriilor creative din Iasi?

A.R.: Fireste. Din momentul in care vor putea fi organizate asa cum povesteam mai inainte. Eu insumi am fost grafician si formator in acest domeniu. Am calatorit foarte mult cu acest prijej. 

AI: In AltIasi avem o colega care a facut un stagiu de cateva lui la IF. Veti mai oferi si altor tineri din Iasi posibilitatea de a colabora cu IF?

A.R.: Bineinteles! Dar avem nevoie de colaborari valoroase, de proiecte imaginative. Nu as angaja stagiari doar pentru a face ordine prin Institut (chiar daca Institutul ar avea nevoie de asta!).

"Daca exista ceva care ar avea un caracter universal, acela ar fi cautarea placerii!"

AI: Ce tip de cultura consumati?

A.R.: Peste tot pe unde am trecut am incercat sa reperez ceea ce face fiecare tara mai bine. Si de fiecare data descopeream acest „ceva” in cotidian, in acea cultura organizata in jurul obisnuintelor si a micilor rituri uneori asemanatoare in chip surprinzator. Oamenii au cu totii in comun dorinta de a trai mai bine, de a manca mai bine, de a invata, de a se distra, de a invata distrandu-se. Daca exista ceva care ar avea un caracter universal, acela ar fi cautarea placerii!

AI: Pe final, cateva intrebari punctuale: ce muzica ascultati?

A.R.: Muzicile rock si pop englezesti si frantuzesti din anii ’70 si ’80, dar si muzica actuala. In general, lucrez pe fond muzical.

AI: Cartea dvs. preferata?

A.R.: Raspund fata sa ezit: La sud de granita, la vest de soare de Haruki Murakami. Nu se intampla aproape nimic acolo, insa actiunea acestui roman are loc intr-un oras pe care-l cunosc bine: Tokyo. Iar din paginile sale se degaja ideea (foarte japoneza!) ca in zadar incerci sa schimbi fiintele si lumea. Ciudat, nu? Deoarece munca mea consta tocmai in contrariul acestei idei!

AI: Filmul preferat?

A.R.: Si in acest caz va raspund fara sa ezit: „Blade Runner”. Dar mi-ar lua prea mult timp pentru a ma apuca sa explic ce imi place la acest film si de ce…

AI: Cel mai bun grafician francez?

A.R.: Sunt multi! Si apoi, de asemenea, foarte multe genuri. Sunt diferiti cu totii, insa dovedesc tehnici si personalitati remarcabile. Nu as sti ce sa aleg. Pentru cei care sunt interesati de domeniul graficii in Franta, recomand pagina de web a Aliantei Franceze a Designerilor (AFD).

AI: Modern sau post-modern? Si de ce?

A.R.: Mai degraba postmodern! Cred ca sunt eu insumi un „pesimist creativ”! Iata inca un amestec ciudat…