Propuneri pentru Ateneul Tatarasi

Recent, Ateneul Tatarasi, una din institutiile de cultura relativ recent aparute in peisaj (desi exista si in interbelic), mai interesata de publicul „de cartier” decit cel „de centru”, a ramas fara PR. Cum o astfel de pozitie este una cheie in livrarea actului cultural actual, am identificat citeva aspecte la care Ateneul nu sta foarte bine, precum si unele oportunitati pe care le poate fructifica in lipsa de concurenta pe piata ieseana.

1. O prima idee care ar creste vizibilitatea institutiei o reprezenta afisele evenimentelor Ateneului. Acestea ar putea fi realizate de artisti vizuali si fotografi ieseni, astfel incit evenimentele vor avea parte de o promovare indirecta catre fanii/prietenii de pe facebook ai respectivilor. Dar ideea in sine ar putea fi si un eveniment de presa intrucit afisele nu vor mai fi simple instrumente de promovare, ci poate chiar opere artistice veritabile.

2. O alta modalitate de promovare a evenimentelor Ateneului ar fi prezenta mai puternica in social media, dezvoltind activitatea din canalele unde Ateneul este deja prezent, dar si exploatind zone precum promovarea video care in Iasi nu e folosita decit foarte putin sau deloc de institutiile culturale (teasere si scurte interviuri video cu actorii sau regizorii pieselor, inainte de premiera spectacolelor de teatru sau prezentari scurte facute de invitatii conferintelor/prelegerilor organizate la Ateneu etc.).

3. Desi in Iasi exista institutii de cultura care acopera majoritatea fenomenelor artistice, Ateneul, o institutie oarecum generalista sub coordonarea careia pot fi organizate evenimente culturale diverse, poate acoperi problemele cu care se confrunta celelalte institutii de cultura iesene: (1) Filarmonica si Conservatorul detin si „produc” ansambluri muzicale de calitate, dar nu au o sala de spectacole functionala care sa fie atit de vizibila si primitoare precum cea a Ateneului, (2) cinematografele iesene, desi multe in comparatie cu alte orase, nu reusesc sa aiba un program coerent care sa deserveasca mai multe categorii de public, nu doar cel interesat de productii comerciale asa cum face Cinema City – de exemplu, desi noul film al lui Lars von Trier reuseste sa fie o prezenta constanta in mass-media nationala in ultimele saptamini, la Iasi nu a ajuns nici macar in cele doua cinematografe de stat; fara sa-si permita sa aiba proiectii zilnice, Ateneul poate organiza proiectii unice (sau chiar mai multe, la cererea spectatorilor) care sa acopere aceasta defazare a filmelor – atit romanesti cit si straine – care ajung la Iasi cu mare intirziere fata de data premierei nationale, obtinind, fireste, si profit din incasari.

Pe modelul Casei Artelor din Timisoara (link), Ateneul isi poate diversifica oferta culturala fara sa fie necesare fonduri care sa depaseasca bugetul institutiei, mai mult, ar putea-o face mai vizibila si mai relevanta pentru mai multe categorii de public. Un alt exemplu ar fi (3) lipsa din Iasi a companiilor de dans contemporan, respectiv lipsa spectacolelor aferente (cu doar citeva exceptii la Casa de Cultura a Studentilor, dar fara sa existe o stagiune propriu-zisa), (4) lipsa unei cinemateci, dar si (5) a unei serii de conferinte cum sint cele organizate de Teatrul National din Bucuresti, cu toate ca Iasiul e plin de universitari, artisti si nu numai, care ar putea fi invitati.

4. Iar in legatura cu dezbaterile pe care le-ar putea gazdui, Ateneul ar putea juca rolul unei Agora moderne unde se pot intilni reprezentanti ai administratiei locale si cei ai cetatenilor, un loc care sa faciliteze coagularea de initiative cetatenesti si dezvoltarea societatii civile.