Jurnal de calatorii, Victoria Coseru

Suportis: Vorbeste-ne despre primul proiect la care ai participat, cel din Olanda, pentru ca el a adus schimbarea.

Victoria Coseru: Primul proiect a fost un schimb intercultural de tineri, organizat de Fundatia olandeza „Rock Solid for International Youth Work”. Proiectul intitulat In the middle of nowhere s-a desfasurat in localitatea Bant din Olanda, care in fiecare primavara se transforma intr-o mare abstracta de lalele. Tematicile atinse de proiect au fost: avantajele si provocarile de a locui intr-o zona izolata din mediul rural si importanta activitatilor out door pentru un mod de viata sanatos. In cadrul acestui schimb intercultural de tineri s-au folosit exclusiv metode de educatie non-formala, si anume jocuri de cunoastere, activitati de relaxare si spargere a barierelor de comunicare, team building, role play si activitati in aer liber. Bineinteles ca nu au lipsit nici serile interculturale, in cadrul carora tinerii si-au prezentat tara de provenienta intr-un mod informal si atragator, cu muzica, dansuri si mancare traditionala.

S. In ce tipuri de proiecte ai fost, ce tematici au abordat si ce activitati au presupus?

V. In mare parte, proiectele la care am participat au fost schimburi de tineri, doar doua dintre ele fiind traininguri.

Spre exemplu, cel din Italia, intitulat Eco-Citizens: green actions for a world village, a fost un schimb de tineri care a avut loc in localitatea Villa Tores de langa Bologna. Acolo am aflat despre avantajele unui sat ecologic, despre reciclare, am discutat despre incalzirea globala si efectele dezastruoase ale acesteia, am aflat cum functioneaza un panou solar. Intr-una din zile am vizitat satul bio-ecologic din vecinatate, Dulcamara, care este alimentat in totalitate cu energie electrica generat de un panou solar. Acest satuc a fost proiectat astfel incat sa se autosustina, pe principii ecologice si biologice, folosind de multe ori modele care apar in natura. Scopul crearii unui astfel de sat bio-ecologic bazat pe permacultura este optimizarea efectului si minimizarea muncii.

Cursul de training din Spania a abordat strategiile de comunicare, instrumentele si formele de social media si PR ale ONG-urilor, fiind adresat lucratorilor de tineret, managerilor de proiecte, tinerilor si voluntarilor. Proiectul s-a desfasurat intr-o mica localitate din apropierea Madridului si a intrunit 14 tari participante: Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Estonia, Georgia, Grecia, Letonia, Macedonia, Moldova, Polonia, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania si Turcia. Scopul proiectului a fost de a imbunatati competentele, abilitatile si cunostintele participantilor despre instrumentele de comunicare online, public speaking, metode si modele de promovare a voluntariatului. Pentru a imbunatati abilitatile noastre de comunicare cu publicul, am facut o simulare de conferinta de presa. Fiecare echipa a fost inregistrata video, dupa care ne-am uitat la filmulete si am analizat comportamentul, gesturile, pozitia fiecarui participant si am discutat despre greselile pe care le-am facut in timpul prezentarii si posibilitatile de imbunatatire.

In Grecia am participat la un schimb multilateral de tineri, care a avut loc in Atena, orasul cu franturi de istorie la fiecare pas. Proiectul intitulat You can fight back a fost axat pe tema agresiunii, crestetii nedorite a rasismul si violentei. Scopul principal a fost cresterea morala si psihologica a tinerilor, dezvoltarea unui comportament social acceptabil si a unei atitudini bazata pe toleranta, respectul diversitatii, lupta impotriva rasismului si a discriminarii si, nu in ultimul rand, libertatea de gandire si exprimare. In timpul prezentarilor despre situatia si problemele cu care se confrunta fiecare tara, am ajuns la concluzia ca unele problemele sunt similare si am incercat sa gasim solutii care ne-ar ajuta reciproc. Memorabila a fost vizita la organizatia de protectie a copiilor - The Smile of the Child. Ideea de infiintare a acestei organizatii a venit de la un mic copil, care suferea de o boala grava si in testamentul sau a mentionat dorinta de a crea o astfel de organizatie, care sa ajute copii aflati in situatia lui. Ideea lui a fost dezvoltata intr-un proiect urias, care in prezent ajuta mii de oameni. The Smile of the Child organizeaza diverse bazaruri, expozitii, concerte, evenimente culturale si sportive cu scopul de a ajuta copiii nevoiasi si familiile lor. Cel mai important mesaj din acest proiect, cel putin pentru mine, a fost ca fiecare dintre noi poate face ceva pentru o schimbare in bine.

S. Stiu ca proiectul din Ungaria a fost o adevarata aventura pentru tine. Spune-mi mai mult despre el.

V. Proiectul din Ungaria a fost o mare provocare. Nu oricine are vointa si puterea sa locuiasca timp de 17 zile intr-un cort, intr-o zona destul de izolata, unde, atunci cand se lasa seara, numarul tantarilor depaseste numarul stelelor de pe cer. Acest schimb de tineri a avut loc in localitatea Kemes din Ungaria, la care au participat 80 de tineri din toate colturile Europei. A fost proiectul cu cea mai lunga durata si cel mai mare numar de participanti in care am fost implicata. Vreau sa mentionez ca si drumul parcurs pana acolo, masurat in numar de ore a fost cel mai lung, 36 de ore cu trenul, masina, autobuzul si iar masina. Si seria de “cel mai” nu se termina aici, as putea sa povestesc foarte multe peripetii legate de proiect. Traditie pentru masa de pranz, de exemplu, a fost supa de cirese. In zadar incercam eu sa le explic organizatorilor ca supa lor de cirese la mine in tara se numeste compot si ca se bea impreuna cu produse alimentare care sunt capabile sa-ti potoleasca foamea.

Activitatile proiectului au fost incluse in trei workshop-uri, si anume:

1. Eco-raft - in cadrul caruia am discutat despre protectia mediului inconjurator, despre reciclare si efectele poluarii apelor. La acest workshop, din sticlele de plastic care ramaneau in urma consumului nostru de apa, am reusit sa construim trei barci, durabilitatea carora a fost testata in raul din apropiere. 

2. Révfalu discovering - a fost o excursie de redescoperire a localitatii Révfalu, pentru care am pregatit un spectacol de muzica si dansuri traditionale ale tarilor participante si o piesa de teatru care a fost prezentata in toate localitatile prin care am trecut pana a ajunge la destinatie. Partea cea mai interesanta a acestei excursii a fost mersul cu bicicleta. Aproape jumatate din participanti au parcurs o distanta de aproximativ 60 de kilometri cu bicicleta, pentru mine fiind o distanta record.

3. In cadrul workshop-ului Sew your traditional costume am confectionat costume traditionale in stil modern ale fiecarei tari participante, iar la finalul proiectului am organizat o prezentare de moda pentru localnici.

Proiectul din Ungaria a fost unul cu adevarat activ, cu trezirea la 8 si focuri de tabara, cantece la chitara in fiecare seara pana dimineata.

S. Cu siguranta, de fiecare proiect te leaga amintiri minunate, insa daca ar trebui sa alegi unul ca fiind preferatul tau, care ar fi?

V. Intr-adevar, mi-au placut toate proiectele, pentru ca fiecare dintre ele a fost diferit, cu tematici variate, cu locatii diferite, cu noi participanti, noi culturi, noi feluri de mancare traditionala. Cel mai memorabil ramane totusi schimbul de tineri din Ungaria, cu cel mai multe de “cel mai”. Acest proiect m-a invatat cum sa reactionez la situatii criza si conflicte, m-a ajutat mult sa descopar cine sunt, de ce sunt capabila si care sunt limitele zonei mele de confort. M-a ambitionat mult proiectul acesta si pe moment, dar si dupa incheierea lui. M-am convins ca natura iti ofera mult mai mult confort si libertate decat orice.

S. Ce competente ai dobandit in urma proiectelor? Ce schimbare vezi in tine?

V. Ca rezultat al proiectelor am constientizat ca implicarea mea in viata sociala a comunitatii din care fac parte nu este tocmai atat de activa precum ar trebui sa fie. Am acumulat experienta, am devenit mult mai deschisa, pot sa ma integrez mult mai usor intr-un grup nou. Cat priveste competentele dobandite, pot spune ca mi-am imbunatatit comunicarea, sunt mult mai sociabila, iar nivelul de responsabilitate a crescut semnificativ. Daca in primul proiect in care am mers, cel din Olanda, am simtit cu adevarat ca altii fac lucrurile sa se intample pentru mine, odata cu celelalte proiecte am inteles cat de dificila este aceasta sarcina. Faptul ca am fost activa, ca am incercat sa depasesc barierele de orice fel specifice unui proiect multicultural m-a facut sa fiu mai increzatoare in propriile forte si sanse, sa dobandesc o alta viziune asupra vietii si sa realizez ca orice experienta conteaza. Proiectele in sine au insemnat pentru mine o trezire, o maturizare, o experienta de viata pe care mi-o reamintesc cu mare drag.

S. Recomanzi altor tineri sa participe la mobilitati de acest gen? De ce?

V. Da da da, de trei ori da! In opinia mea, implicarea in astfel de proiecte reprezinta o oportunitate superba oferita tinerilor de a locui timp de o saptamana intr-o alta tara, de a explora o alta cultura si, cel mai important, de a se cunoaste pe sine si de a-si dezvolta calitatile personale. Prin aceste proiecte pentru tineri poti acumula experienta, poti decoperi, explora si practica o multime de acivitati noi, pe care altfel nu ai reusi sa le experimentezi. Recomand participarea la astfel de mobilitati oricarui tanar dornic de noi experiente, noi culturi si noi prieteni din toata Europa.

S. Care este urmatorul tau pas?

Imi doresc sa duc mai departe experienta acumulata si sa-mi valorific competentele dobandite in viitoare proiecte. In momentul in care am aplicat pentru a participa la primul proiect, mi-am stabilit cateva asteptari, insa ceea ce mi-au adus proiectele depaseste cu mult asteptarile initiale. Invatarea activa si experienta dobandita sunt deosebite si cred ca urmatorul pas ar fi sa scriu si eu un proiect pentru tineri in programul Erasmus+.