- 4125
Fara a fi neaparat rodul unei efervescente culturale, deschiderea de noi spatii culturale in Iasi e un fenomen ceva mai prezent in ultimii ani decit acum 10 sau 15 ani. Addarta („Asociatia devoratorilor de arta”) este un ONG fondat de actorul Eduard Fiuciuc (pe care il stiti din spectacolul Avida Dollars) caruia i s-a alaturat regizorul de film documentar Marius Mitrofan (Hi, I’m Mormon! si Tata lumea din comuna noastra). Saptamina aceasta vor deschide un studio destinat tinerilor artisti in cautare de locuri in care pot repeta si performa, dar ce e mai interesant este ca spatiul se afla in Baza 3. I-am intrebat care sint planurile lor cu acest spatiu, de ce Baza 3 si cum se plaseaza pe harta studio-urilor si spatiilor culturale alternative din oras.
„Banii platiti de cei care folosesc spatiul nostru se vor reinvesti in studio si in sustinerea artistilor colaboratori, iar acest lucru se va face cu totala transparenta.”
AltIasi: Spuneati intr-un interviu ca ideea de a deschide un studio a venit in urma unor episoade din experienta proprie in care case de cultura sau alte spatii similare au refuzat sau pur si simplu sau au cerut sume prea mari pentru a putea repeta/performa. Ce aduce nou Studio Addarta spre deosebire de spatiile deja existente?
Addarta: E adevarat ca experientele noastre in Iasi ne-au determinat sa punem bazele unei asociatii independente cu un spatiu propriu de repetitii, proiectii si prezentari artistice. Spatiile deja existente in Iasi, fie ca sint case de cultura, cu care ne place sa ne laudam, fie ca sint spatii „independente”, sufera de fapt de aceeasi boala. Mai precis, e vorba de legaturi politice si de planurile de afaceri pe care se bazeaza. Addarta, care este un ONG, propune o solutie nu doar printr-un spatiu relativ mare pe care il pune la dispozitie, ci si prin atitudinea pe care o avem, alaturi de colaboratorii nostri, fata de artistii si liberii profesionisti care lucreaza sau isi doresc sa lucreze cu noi. In felul acesta, simpla atitudine amicala, deschisa dar in acelasi timp critica credem ca reprezinta „noul” pe care il aducem fata de alte spatii deja existente. Ca sa subliniem, vorbim aici si despre indrumatori cu experienta pe fiecare domeniu de activitate, unii dintre care vin chiar din mediul universitar. Mai mult, insusi conceptul asociatiei Addarta este unul „open source”. Acest grup de participanti la diversele activitati este unul dinamic si care evolueaza organic.
A.I: In articolul din Opinia studenteasca spuneti ca taxa pe care o veti percepe pt inchirierea spatiului e de 10 lei/ora. In ce masura pretul acesta este competitiv cu concurenta? Cam care sint preturile pentru studio-uri in Iasi?
A: Taxa despre care vorbeam era mai mult o suma estimativa la care ne-am gindit. Inca discutam despre aspectul acesta. Practic, noi nu inchiriem spatiul, ci echipamentul si timpul. Facem o legatura aici cu intrebarea anterioara si zicem: iata, un alt element de noutate pe care il aducem ca raspuns la vechile optiuni pe care le-am avut in Iasi. E greu sa comparam preturile cu ce studiouri mai poti gasi in oras, pentru ca nu exista un alt spatiu care sa-ti puna la dispozitie echipament, oameni priceputi si materiale pentru toate domeniile de activitate pe care le vom avea la Addarta. In conditiile astea nici nu mai putem vorbi despre concurenta.
A.I.: Cam in cit timp credeti ca studio-ul va reusi sa se auto-sustina financiar doar din inchirierea spatiului?
A: Daca vorbim mai degraba despre activitatile independente (de profesii liberale) care se vor desfasura tot in cadrul studioului (piese de teatru jucate cu public, sedinte foto, contracte pe diverse productii video etc.), noi speram ca intr-un an sa devenim independenti financiar. Ceea ce platim noi acum (energia electrica si chiria) va fi usor de acoperit pina atunci, ca sa zicem ca studioul se auto-sustine financiar. Aici mai mentionam si ca banii platiti de cei care folosesc spatiul nostru se vor reinvesti in studio si in sustinerea artistilor colaboratori, iar acest lucru se va face cu totala transparenta. Si uite ca am mai gasit un element de noutate.
A.I.: Cum aveti de gind sa va faceti cunoscuti in rindul trupelor si artistilor – veti astepta sa vina ei la voi, dupa ce se va duce vestea sau aveti o strategie de marketing in spate?
A: In principiu ne bazam pe „word of mouth”, adica pe recomandari si satisfactia celor cu care lucram. Peste asta venim si cu un plan de marketing in social media si, probabil, media traditionala.
A.I.: Pregatiti si o stagiune cu evenimente culturale in cadrul studio-ului sau inca nu a venit momentul pentru asa ceva? Studio-ul Addarta se adreseaza in principal artistilor care au nevoie de spatii de repetitie sau si unui public spectator?
A: Avem in plan si o astfel de stagiune de evenimente culturale in cadrul studioului. Aici ne referim in principal la evenimente pe domeniile de activitate cu care sintem familiarizati cel mai bine, adica teatru, film si muzica. Evident, vorbim si despre expozitii de pictura, fotografie si asa mai departe. Nu credem ca Addarta ar putea functiona altfel decit cu prezenta unui public spectator, care sa ne dea feedback pentru activitatea noastra.
A.I.: Sa ne asteptam ca in viitorul apropiat sa aduceti in Studio-ul vostru si creatii proprii – spectacolul Avida Dollars sau documentarul de lungmetraj indelung asteptat Tata lumea din comuna noastra?
A.: Cu siguranta! Vrem ca studioul sa prinda viata cit mai repede si sintem hotariti sa aducem propriile creatii la Addarta tocmai pentru acest lucru. Dupa deschiderea oficiala a spatiului, pentru care ne pregatim acum, incepem sa organizam urmatorul eveniment in care va fi proiectat documentarul Tata lumea din comuna noastra.
„Spre mirarea noastra am fost abordati de muncitori din cladire care voiau sa participe si ei la activitatea spatiului, uitindu-se cu mirare si zicind ca in toata viata lor nu au mai vazut sau auzit de asa ceva. Intrebarea finala este: vor veni ei vreodata la noi daca sintem in centrul lustruit al orasului, sau mai pragmatic ar fi sa ne gindim ca noi trebuie sa facem primul pas?”
A.I.: Studio-ul vostru e in principal un spatiu destinat artistilor, dar urmeaza sa apara si un radio online, precum si o serie de cursuri (aceste doua idei adresindu-se in principal studentilor la jurnalism). Ce altceva s-ar mai putea preta spatiului vostru si care sint categoriile de public pe care le targetati?
A.: Nu dam inca prea multe detalii, insa se vor mai potrivi foarte bine cu activitatile asociatiei chiar si domeniile stiintei si ingineriei. Categoria de public pe care ne-am focalizat atentia este cea a liberilor profesionisti si a artistilor independenti care, din diverse motive, nu s-au potrivit in vreo alta institutie cu activitatile lor. Cu toate astea, ne dorim sa fim deschisi oricui este interesat. De ce nu si muncitori de fabrica? Facem un segue (n.e. trecerea de la un subiect la altul) prin asta cu una dintre urmatoarele intrebari.
A.I.: In afara de voi doi, cine va mai colabora la activitatile din cadrul Addarta?
A: Cea mai mare echipa de colaboratori la ora actuala este pe domeniul jurnalismului si lucreaza deja pe o platforma ca un atelier de presa scrisa, daca vrei. Pe celelalte domenii, cum ar fi fotografia, muzica si teatrul, avem deja persoane care vin dintr-o activitate total independenta. Bucuria noastra este sa vedem ca multi dintre acestia erau sceptici la inceput. Mai mult, exista si persoane din mediul universitar care isi pun deja la punct un plan de actiune pentru domeniile de care se vor ocupa.
A.I.: Intr-o emisiune televizata de acum citeva saptamini ati spus ca va doriti ca in viitor sa deschideti un al doilea spatiu, daca lucrurile merg bine, si intr-o alta zona a Iasiului in care nu exista deloc institutii de cultura, in Dacia. In ce masura planurile pe care vi le-ati facut pina acum si ideile care urmeaza sa fie puse in practica se refera la cetatenii din Baza 3 (si, ulterior, Dacia)? Va propuneti sa aveti un oarecare impact in zona?
A: Urmatorul spatiu este un plan de viitor sau mai mult o dorinta. Sigur, ne dorim sa facem asta cindva, dar consolidam ce avem si ne concentram pe ceea ce am demarat deja. Ca idee, recunoastem ca este necesar un astfel de spatiu in zone „uitate” ale orasului. Noi am inceput cu un spatiu in Baza 3, fosta zona industriala si probabil ca ultima de pe lista oricui atunci cind se gindeste la un loc potrivit pentru un astfel de centru cultural. Din nou, intrebam de ce? Experienta noastra de pina acum, chiar daca s-a rezumat cel mai mult la amenajarea spatiului, a fost ca oamenii sint curiosi, vor sa afle, ba chiar sa participe. E clar ca trebuie sa treci peste primele impresii si atitudini cu care esti intimpinat – nu sint de cele mai multe ori placute, chiar daca sint haioase. Totusi, spre mirarea noastra am fost abordati de muncitori din cladire care voiau sa participe si ei la activitatea spatiului, uitindu-se cu mirare si zicind ca in toata viata lor nu au mai vazut sau auzit de asa ceva. Intrebarea finala este: vor veni ei vreodata la noi daca sintem in centrul lustruit al orasului, sau mai pragmatic ar fi sa ne gindim ca noi trebuie sa facem primul pas?
A.I.: De vreo citeva saptamini a intrat pe agenda publica din Iasi subiectul candidaturii orasului la titlul de Capitala Culturala Europeana. Cum vedeti ceea ce s-a intimplat/discutat pina acum si care este contributia pe care (vreti sa) o aduceti la tot acest demers?
A: Echipa Addarta va face public, cel mai probabil in lunile urmatoare, nu un proiect sau o strategie per se, dar o lista consistenta cu propuneri si nemulutumiri fata de ce ar trebui sa insemne un Iasi cultural si ce este el de fapt acum, ba chiar mai rau, spre ce se indreapta. Ca un rezumat al discutiilor pe tema asta, credem ca trecutul, fie el glorios, fie odios este trecut, iar a ne baza in prezent pe o strategie care include turism religios si fala medievala este daca nu rizibil atunci foarte trist. E curios, totusi, si in egala masura amuzant sa vezi cum ies la iveala legaturi politice nebanuite.
Sint nascut si crescut in Iasi. Sint regizor independent de film documentar. De 2 ani fac radio, TV si scriu in online. Imi plac Bucurestiul si Noul Cinema Romanesc.