Masterclass cu David Esrig

Programul masterclass-ului este urmatorul:

Luni, 17 decembrie – 15:00-19:00;
Marti, 18 decembrie – 10:00-13:00; 15:00-19:00;
Miercuri, 19 decembrie – 10:00-13:00; 15:00-19:00;
Joi, 20 decembrie – 10:00-13:00; 15:00-19:00.

Masterclass-ul se adreseaza nivelului de licenta, masterat si doctorat. Coordonator: asist.univ.dr. Dumitriana Condurache (tel. 0720 238 032).

“Cuvantul. Textul. Actiunea. Pragurile. Parcursul scenic. Spectacolul deja e «antamat» ar spune David Esrig care porneste in cautarea unui teatru existential cu fiecare noua lectura a unui text. Punctul de plecare atunci cand vorbim despre metoda de lucru a lui David Esrig este decodarea textului. Etapa lecturilor nu este doar o trecere in revista sumara, acomodarea rapida cu textul pentru a putea sari direct pe scena, la miscare, si apoi la repetitiile generale. «Lucrul la masa» e cea mai valoroasa necunoscuta in ecuatia pe care actorii impreuna cu regizorul trebuie sa o rezolve pentru a monta spectacolul.

David Esrig, asa cum el insusi o afirma, este in cautarea unui teatru existential, «teatrul marturie in care se exprima niste voci profunde, sincere si artistice». Este vorba de gasirea resorturilor reale ale actiunilor si cuvintelor noastre; o sondare aplicata pe text care vizeaza scoaterea la lumina a unor sensuri ascunse de ochiul superficial. Termenul utilizat de David Esrig nu porneste din curentul existentialist, ci din definitia din dictionar a cuvantului existenta, asa cum incearca el sa o decodifice. «Faptul de a exista, de a fi real» – de la evidenta cea mai clara, prin cercetare atenta se poate ajunge la structura din spatele acestui fapt banal. Pentru a fi real pe scena, pentru a exista, nu e suficient sa fii ci mai ales sa stii de ce esti. Avand descifrat mecanismul din spatele prezentei, intentiile din spatele cuvintelor, actiunile care alimenteaza necesitatea personajului de a fi pe scena, poti spera sa obtii simplu efecte spectaculoase. Pentru a ajunge la puritatea formei, la esenta, e nevoie de o cercetare atenta a suprafetei – a existentei.

In faza de lectura parcursul e stabilit din rationamente logice: se porneste de la cuvant, se cauta actiunile fizice pe care acesta le ascunde, pentru a ajunge la ratiunile psihologice, din care aceastea sunt initiate. Primul strat de intelegere e cel al actiunii continute de cuvant – rezumandu-ne aici nu putem spera decat la un teatru facil, adresat unui public permisiv, venit doar pentru entertainment in sala de spectacol. Urmatoarea etapa consta in descoperirea actiunilor din jurul textului, plasarea subtextului in context. Cu cat subtextul va fi mai bogat, cu atat va creste complexitatea actiunilor si calitatea interpretarii. Cel ce-al treilea nivel de intelegere este si cel mai delicat – capacitatea de a intelege subconstientul personajului nu este la indemana oricui. Prin exercitiu, insa, si prin parcurgerea sistematica a drumului catre aceasta intelegere, este posibil ca sensibilitatea proprie, instinctul, sa demareze procesul de recuperare al modalitatii de interpretare a acestei zone. Metoda in sine are ca scop imediat pregatirea acestei intalniri dintre actor si esenta personajului sau.

Pentru a putea interpreta si reprezenta pe scena acest nivel atat de abstract in fond e nevoie ca premisele, antrenamentul, sa fie deja parcurs. Putem «momi» starea cu instrumentele cele mai rationale si analiza cea mai amanuntita. David Esrig crede in actorul preocupat, inteligent. Colaborarea dintre el si echipa cu care lucreaza se bazeaza tocmai pe acest respect profesional si pleaca de la premisa ca instinctul actorului e stimulat de cercetare, documentare si intelegerea textului. Documentarea are prea putin in comun cu cercetarea superficiala a contextului, a epocii in care se petrece actiunea – abordarea traditionala. Biografia personajului il intereseaza doar in limitele stricte ale textului. Background-ul social, trecutul ipotetic, intentiile autorului, mesajul operei – toate concura catre un singur punct nodal de interes: intentia. Daca acest evantai de fatete contribuie cu ceva la intentia unei situatii sau a unei replici, atunci ele pot fi valorizate. Altfel, acest peisaj artificial ridicat in jurul personajelor nu face decat sa indeseasca hatisul in care sunt ascunse esentele.

«Cuvintele sar din pagina!» Nu o data l-am auzit pe David Esrig spunand asta. Actiunea curge ca un izvor subteran dedesuptul vorbelor si trebuie scoasa la lumina. E chiar conceptul aristotelian de baza – teatrul inseamna actiune. Exact in cautarea acestei actiuni generatoare de emotie porneste David Esrig cand incepe lucrul la un text. Desface sensuri si reorganizeaza materialul literar initial pana il reconfiguraza ca suport dramatic. Gaseste actiuni in spatele unor fraze plastice sau le construieste din imagini sugestive. Totul pornind de la text. Asumandu-si scoala stanislavskiana, vrea sa iasa din «aici si acum», sa sondeze mai departe si sa gaseasca teatrul dincolo de realismul psihologic imediat. Are acelasi devotament pentru amanunte si e la fel de convins ca repetitiile pot releva nuante care sa descatuseze fantezia creativa a actorului. Miza, insa, e alta: reprezentarea existentei, si nu a realitatii.” (sursa)