Valentele spre text, imagine si imaginatie-by Nic Ularu

In perioada cuprinsa intre 2-3 octombrie 2014, scenograful a sustinut un atelier, desfasurat in decursul a doua zile, despre transpunerea textului in imagini. Activitatea a avut loc in Sala Studio a Universitatii, care a adunat un „public” consistent. Desi, in mare parte atelierul era oferit studentilor de la actorie si regie, nici teatrologii nu s-au sfiit sa participe.

Lucrurile sunt foarte simple: totul pleaca de la un text, iar, apoi trebuie sa ne formam o viziune ampla, ce amesteca oameni-personaje, costume, decor, lumini, muzica, regizori, scenografi, coregrafi, elemente care compun un spectacol … ce este sau ce poate fi un spectacol? Printre alte definitii sofisticate, putem spune ca acest „concept” este o serie de imagini, ce transmite un mesaj, o poveste. Nic Ularu a folosit drep suport spectacolele OO in regia lui Alexandru Dabija si Faust in regia lui Silviu Purcarete. Cel din urma, la care am avut ocazia sa asist este , intr-adevar un spectacol creat pentru impactul vizual. Mai departe am aflat ce poate insemna termenul de putere al obiectului, ce este gandirea unui sistem si cat de esentiala este educarea modalitatii de a vedea lucrurile. Este inutil sa privim, daca nu reusim sa vedem! Unul dintre exercitiile amuzante si intersante a fost cel in care, cei prezenti in sala au fost rugati sa deseneze pe o foaie o bicicleta, sau moneda de 50 de bani, pentru a vedea, a ne da seama cat de aiuriti suntem, si, totodata cata neatentie ne stapaneste. Cu siguranta a fost un fapt care a demonstrat ca traim intr-o lume a vitezei, in care nu suntem obisnuiti sa avem rabdare nici cu lucrurile cele mai marunte. Imaginatia, daca nu se hraneste cu si din vizual stagneaza ... nu poate exista. Aspect, pe care l-am sesizat intr-un alt exercitiu, ce consta in desenarea unor forme geometrice, sau pur si simplu a unor linii, din care, foarte usor puteau fi create obiecte definitivate, si nu contururi sau doar niste tuse.

Publicul atunci cand vine sa vizioneze un spectacol stie ca va fi mintit intr-o maniera frumoasa, si de aceea, apare raportul dintre sugerarea realitatii si a conventiei. Nic Ularu si-a sustinut „teoriile” prin exemple din filme precum: Vanya on 42nd Street, Casanova in regia lui Fellini, Procesul in regia lui Orson Welles si Brazil in regia lui Terry Gilliam. Cel mai mult s-a insistat asupra binecunoscutului text, Hamlet al lui William Shakespeare. Printre altele, persoanele din sala au fost intrebate ce culoare ar predomina spectacolul, cum va fi aparitia fantomei, va exista o fantoma sau e doar o voce, lumina, o proiectie? O alta intrebare a vizat materialul, suprafata, textura, liniile, formele, culorile calde-reci.

Exercitiul cel mai placut, din punctul meu de vedere a fost cel lucrat in ziua a doua a atelierului. El consta in impartirea celor prezenti in patru grupe, care si-au ales cate un reprezentant ce a selectat o fotografie sau … mai multe. Lucrurile s-au efectuat in felul urmator: fiecare grup trebuia sa analizeze fotografia aleasa , apoi, plecand de la ceea ce se petrece acolo sa creeze un scenariu plauzibil, care sa poata fi transpus si scenic.

In aceasta plurivalenta teatrala de la text la imagine si de la linii la forme, cele patru ore de atelier s-au scurs intr-un ritm alert, iar la finele intalnirii, cred ca fiecare dintre noi a plecat cu lucruri castigate, cu o neliniste, cu ganduri si framantari, cu intrebari sau si mai bine … cu raspunsuri, care se vor maturiza de-a lungul unei meditatii amanuntite.